150 de ani de Litere

"Anul acesta se implinesc 150 de ani de la infiintarea Facultatii de Litere" transmite afisul frumos colorat ce a impanzit facultatea. De 150 de ani, studenti pasionati sau nu, interesati sau nu, incantati sau nu de domeniul filologiei trec pragul acestei facultati, traverseaza holul de marmura, trec pe langa statuia lui Eminescu si urca scarile dispuse in forma de spirala in fiecare dimineata. Zgribuliti, cu o cafea in mana si cu lectura proaspata in minte, isi gasesc drumul catre salile cu prea putine scaune unde spera sa gaseasca - si chiar gasesc, as putea adauga - lamuririle pe care le cauta. De 150 de ani in amfiteatrele cu banci incomode rasuna vocile profesorilor care cauta sa capteze atentia unui student si sa-l atraga spre domeniul lui. Am spus "student"? Rog, nu aruncati cu pietre! Studente, caci studentul e scump la vedere la Litere. 

Facultatea de Litere e frumoasa. E solicitanta, dar frumoasa. Ca studenta in anul al III-lea, cu un examen ( ce se traduce prin mai multe examene mai mici, mai mari, mai grele, dar nu si mai usoare) de licenta ce se vede stralucind in capatul culoarului ( o fi luminita?), pot spune ca e o facultate care merita timpul acordat, daca esti pasionat de domeniu. Acum cateva zile, unul dintre profesorii la al carui seminar am avut placerea sa particip, a cerut pareri din randul studentilor despre Alma Mater. Cu regret spun ca nu am dorit sa spun ce anume m-a indemnat sa vin la aceasta facultate. Cel putin nu atunci. Dar m-am gandit ca as putea sa explic aici. 

Decizia de a ma inscrie la Facultatea de Litere am luat-o in clasa a XII-a. Pana atunci trecusem prin toate fazele specifice elevului la filologie. Voiam sa incerc la Comunicare si Relatii Publice sau la Jurnalism, parca si Dreptul suna bine, dar trebuie sa luam in considerare si constructia noastra psihologica si emotionala, nu? Nu ma vedeam pledand in fata instantei, asa ca am abandonat ideea. Au ramas celelalte doua, insa aveam un examen destul de greu in fata (sau cel putin, asa ne speriau profesorii din liceu). Documentandu-ma si sfatuindu-ma cu parintii am gasit calea de mijloc; ceea ce imi acorda sansa de a avea un orizont laboral ulterior mult mai larg: Literele. Am venit la facultate gandindu-ma ca o sa fac apoi ceea ce imi place: o sa scriu, o sa lucrez in lumea cartilor, insa nu ceea ce vreau acum sa fac. Am descoperit la cursuri un alt fel de a privi lucrurile, am inteles ca nu ni se da cheia Cunoasterii, insa ni se ofera indrumare. Ni se da o harta, denumita in termeni laici bibliografie, si ni se da posibilitatea de a alege: vrei sa cunosti sau nu. Anii trec repede, pentru ca timpul nu are rabdare. Galopeaza ca nebunul si in nebunia lui te atrage ca intr-un vartej ce urmareste diacronic formarea ta ca om. La Facultatea de Litere gasesti inspiratie nu numai literara. Ai sansa sa participi la cursurile unor oameni deosebiti si cu adevarat de admirat, ai sansa sa cunosti oameni deosebiti printre colegii tai si mai ai sansa sa cunosti si alte puncte de vedere, alte interpretari ale problemelor ce iti pareau foarte usor de rezolvat. Mediul academic este mentinut la un nivel inalt, dar care poate fi atins prin seriozitate si pasiune pentru domeniu, insa atmosfera este in general relaxata, pentru ca este inteleasa nevoia de intelegere. 

Da, are si parti unde nu exceleaza. Organizarea lacunara, dotarea insuficienta a bibliotecii, paginile smulse din carti rare de studenti ce nu inteleg conceptul de colegialitate si cozile de la inceput de an pot cauza batai de cap si caderea parului, la fel cum frigul din facultate poate sa dauneze vitezei cu care iei notite, insa daca ai norocul de a gasi acolo ceea ce ai nevoie, merita.

Eu am gasit raspunsul la intrebarea "Ce vrei sa fii cand te faci mare?" chiar la cursuri, mai exact la cursul unui profesor extraordinar, care a inlaturat tot ambalajul baroc si intreaga aura impenetrabila de pe corpul literaturii si a lasat-o expusa, in simplitatea ei, dand ocazia fiecaruia de a intelege exact ceea ce doreste, incurajand gandirea in afara cutiei si in afara conventiilor. 

Nu am ce sa spun, cu exceptia unui simplu "La multi ani!" unei institutii cu oameni extraordinari ce formeaza alti oameni, extraordinari si ei. 

Numele mari se formeaza cu Litere.