Poate

gata. stai lângă mine. a avut rost? 

ne-am trezit trăind. 

a fost groaznic: am trait. 

a fost groaznic, groaznic.

Vreau să mă trezesc într-o dimineață și la geamul meu să bată amintirile, spunându-mi că nu se mai întorc, că pleacă și mă reneagă, că nu-mi mai aparțin, se duc să-și caute alt stăpân, altă locuință, altă minte. Apoi vreau să cobor din pat și să cobor din mine, să mă plimb prin casă și să caut sub gresie firele de praf de acum trei ani jumătate, de când le-am promis că nu o să mai plâng și ele mi-au promis că o să mă aștepte să îmi încalc promisiunea. O să rup plăcile alea negre pe care tata le-a lipit pe când eu desenam o casă și un soare în colțul foii. O să le rup și o să-mi sângereze mâinile în timp ce îmi plâng disperarea că nu m-am ținut de cuvânt. Acum plâng și voi, firelor de praf, radeți. Știți că ați avut dreptate. Și o să curgă lacrimile pentru cine? Nu știu cine e "mine", nu o cunosc. Am văzut-o cândva, trecea pe lângă și-mi zâmbea. Îmi spunea din priviri că nici ea nu se mai întoarce. Așa am rămas eu fără suflet, în genunchi în holul cu gresie neagră, căutând firele de praf să mă spovedesc...