Fall

da play si citeste

Si ce-i trebuie e o poveste. Cu zane, fara printese, cu dans in mijlocul bulevardului, pe linia de tramvai si cu piruete in statia de autobuz. Cu alergat pe peron si cu imbratisari la 1 decembrie 1918. Dintr-alea de nu se mai termina, din care nu vrei sa scapi, pe care ai vrea sa le iei acasa. Cu zambete si rasete ce se rostogolesc pe scarile rulante si taceri la semafor. Cu multa caldura si cu maini ce nu isi mai dau drumul. Cu discutii in miez de noapte despre de ce dor apusurile. O poveste spusa de dor si de regasire. Care incepe primavara si nu se termina, pentru ca primavara vine iar. Si iar. Si iar. Si... Iar...

Cu o luna in patrar ce vegheaza si lumineaza cerul, astfel incat sa poata fi numarate stelele de copii somnorosi, care casca in vazul lumii si se iubesc pe ascuns. "Carul mare, carul mic, steaua polara, Luceafarul - adica, Venus -, acolo cred ca e Casiopea, iar steaua aceea; nu stiu, o vezi? Da? La ea ma uit si te vad pe tine." Un covor verde de iarba si doua maini incatusate una de cealalta. Eternitate si muzica infinita. Sferele asteapta sa graviteze cineva demn de rutina in preajma lor. Copiii sunt prea deosebiti.

Adoarme. Si tot ce ar fi vrut e sa fi fost sub cerul instelat.