Sa fie, sa nu fie, nu stiu. Poate ca, in gand, n-avem nevoie de virgule. Asa ar fi gandit Joyce. Nici puncte, semne de exclamare sau alte dramatisme inutile. Dar mie imi place dramatismul, imi place dramaticul, dramaturgia si dramatizarea. Drama personajului. Care personaj? Eu stiu...
Am inceput anul intr-un fel tare simpatic, cu aceleasi griji de anul trecut si nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva granita asta temporala nu-i doar o gaselnita de-a oamenilor pentru a justifica o alegere estetica la inceput de fila.
Mai mult decat dor, cred ca vrem inapoi niste sentimente. In definitiv, ce e dorul decat durerea sufletului cauzata de lipsa drogului administrat zilnic? Putem spune, atunci, ca dorul e sevraj?
Si cand te gandesti ca am inceput pe un drum si, cu sau fara voia mea, am continuat pe un altul. Exact ca intr-un labirit, am luat alegeri spre a ajunge la iesire. Pana la iesire mai este si, sincer, nu stiu daca vreau sa imi iasa in cale Minotaurul sau Dedal.
Sa ai parte de sustinere e ceva frumos. Si sa simti lumina in jurul oamenilor buni. Esti un om bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu