Poems

Because literature is such a huge part of my life, because I love poetry, because she has such a pure talent, because she can express her feelings, thoughts in that marvellous way and for many other reasons I invite you to read poetry :  The Stories of a Traveller Soul . I'm sure you will find something for your soul. :) .

Ultima minciună

Pleacă!...

Dar înainte
mai minte-mă o dată.

Spune-mi poveşti cu prinţi şi zmei
învinşi de ei; spune-mi despre antici, de-nţelepciunea lor
şi despre Panteon.
Spune-mi apoi de cum, dintr-un amor nebun,
el şi cu ea, dansând,
s-au rătăcit în fum.
Din fum vreau să prefaci
tabloul lui Monet sau, poate-un Grigorescu…
iar orice urmă, tuşă a unui fin penel vreau
să spună minciuna ce-ai început-o ieri.

Vreau ca în noaptea asta, albastră, fără sunet

să-mi scrii o simfonie;
apoi
un tunet
va fi semnalul care

va spune că şarada va merge-n în continuare.

Vreau să te-ascult vorbind,

vreau să te-ascult minţind,
vreau să-mi rămână-n veci, întipărite-n gând,

minciunile-ţi. Acele vorbe rele
ce îmi spuneau poveşti şi mă făceau să zbor,
iar când aripile-mi păreau prea grele,
mă ridicau uşor

şi m-aşezau pe pat.
…………………………………………….
Iar când povestea se va fi sfârşit,
nu va rămâne decât un rămas-bun
uitat pe-un colţ de pernă-ntr-un salon obscur
de care vom fi uitat, poate, amândoi; ori
de care ne vom aminti.

Pleacă!...
Sau… întoarce-te-napoi!...
Fiindcă păcatul de-a mă fi minţit
Ţi-l iert
Şi chiar iubesc…






-poezie à la manière de... Minulescu, curs de literatura Belle Epoque. :)

Smile!

Sunt fericita!

Sunt atat de fericita incat as imbratisa pe toata lumea, incat as dansa in picioarele goale in ploaie, incat zambesc. Chiar zambesc. Am zambit aproape toata ziua, chiar. Si parca a fost un medicament.

Si mai e ceva... E surprinzator cum tot ce ai nevoie cateodata pentru a face un pas inainte e un sut in fund. Sau un mic imbold motivational din partea ta, spunandu-ti ca nu are ce sa se intample mai rau decat un refuz. Dar nu a fost vorba de asa ceva. A fost chiar bine.

Asa ca, azi, maine si poate si zilele urmatoare, sunt fericita. Atat.

Invidie?

I know you're no good, but you're stuck in my brain...

Uneori ma supar pe mine pentru lipsa mea de hotarare. Mereu am fost invidioasa pe persoanele care stiu ce vor. Nu in sensul rau al cuvantului. Mbine, hai sa spunem ca am considerat ca persoanele acelea stiu cum sa-si conduca viata, iar faptul ca mie imi ia jumatate de an sa ma decid in legatura cu o tunsoare, sa zicem, ma exaspereaza. Apreciez tare mult un om care stie ce vrea, care spune exact ceea ce gandeste, care nu sta sa despice firul in patru doar pentru a gasi contraargumente, pentru a se convinge pe sine ca ii e mai bine fara un anumit lucru, fara o anumita persoana.

Si mai sunt invidioasa pe cei care sunt atat de impacati cu sine. Cred ca asta merge mana in mana cu abilitatea de a lua decizii. Sa poti sa spui "Imi place de mine" mi se pare mare lucru. Sa fii sigur, sa nu ai mereu un sentiment de incertitudine, sa nu-ti fie frica, sa nu ai senzatia aia nenorocita de anxietate, sa nu te sperie orice briza, sa nu te ingrozeasca orice lucru. Asta cred ca e una dintre cele mai mari calitati. 

Imi ia ani sa ma hotarasc sa fac ceva. Nu sunt in stare sa spun ce vreau si daca stiu (printr-o minune) ce vreau, ma incapatanez sa ma conving ca nu-mi trebuie, ca nu e pentru mine.

Cum? Cum sa faci asa ceva? Cat de mare sa fie dorinta de autodistrugere ca sa fii in stare sa te sabotezi in halul asta? Daca gaseste cineva raspunsurile la intrebarile astea, sa ma anunte...

In alta ordine de idei, oricat de dark and twisty as putea parea, chiar mi-e mai bine; mult mai bine. Nu mi-a fost atat de bine de mult timp, spiritual vorbind. Practic, am o groaza de lucruri pe cap si nu stiu cum o sa termin tot ce am de facut. 

O perfuzie cu Red Bull si cafea, va rog! 

And, yes. You're still stuck in my brain. Day, night, doesn't matter. You're there.

Paris

And this is what I do in my spare time. 

:)