Voci

Ne schimbam. Ca frunzele toamna, ne schimbam culoarea sufletului si ne redecoram modul de a gandi. De ce? De ce atat de multe intrebari care incep cu "de ce"? De ce nu putem functiona fara "pentru ca"? Propun sa expunem adevaruri universale si sa ignoram orice dubiu ar putea sa se strecoare. Stiu, ar trebui sa scriu licenta in momentul asta. Dar nu-mi sta gandul la asta. Frustrant. N-am deadline, cum e practic sa ai. Am incercat sa mi-l impun, dar asta nu s-a schimbat la mine. Sau, mai bine zis, eu m-am schimbat si am renuntat la mania de a face totul din timp.

Avem o ipoteza. Oare? Da. Ne schimbam si eu m-am schimbat pentru ca din omul care facea tot ce trebuie, cand trebuie, am devenit cineva aproape iresponsabil. Aici s-ar auzi corul format din rasetele celor care au asistat la crizele mele de paranoia. Dar asa e! Nu obisnuiam sa las totul pe "ultima suta" si nici nu imi parea ceva in regula sa nu am toate lucrurile aranjate si bine analizate. Acum... acum iau decizii pe fuga, fac lucrurile pe jumatate si constant ma plang ca nu am timp.

-Nu te-ai saturat, draga mea, sa-ti plangi de mila mereu? 

Nu ti s-a luat de atatea scuze si de atata victimizare?

 Nu ti se pare ca e cazul sa faci orice pentru a iesi din starea asta? 

N-ar trebui sa te trezesti? 

Nu exista ceea ce tu cauti cu atata disperare. 

Ti-am stricat reveria? Oh, cálmate cariño. 

Hai! Apuca-te de treaba si nu mai visa.

Transforma in realitate fotografiile alea de pe pinboard, ce au rol de ideal.

V-am zis ca-s dubioasa. Gandesc cu voce tare si scriu primul lucru care-mi vine in minte. Asa... unde ramasesem? Ah, da. Schimbatul oamenilor si cum eu nu sunt in stare sa fac ce trebuie. Tipic. Frustrant, dar tipic. 

Vrei ceva? Ia-l. Fa orice e nevoie, dar ia-l. 

Pentru somn e timp destul.